| Chapter 4 |
1 | Vai! cum s`a knegrit aurul, wi cum s`a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfkntului Locaw pela toate colyurile uliyelor!
|
2 | Cum sknt priviyi acum fiii Sionului, cei alewi wi preyuiyi ca aurul curat altq datq, cum sknt priviyi acum, vai! Ca niwte vase de pqmknt, wi ca o lucrare fqcutq de mknile olarului!
|
3 | Chiar wi wacalii kwi apleacq ykya, wi dau sq sugq puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fqrq milq, ca struyii din pustie.
|
4 | Limba sugqtorului i se lipewte de cerul gurii, uscatq de sete; copiii cer pkne, dar nimeni nu le -o dq.
|
5 | Ceice se hrqneau cu bucate alese, lewinq pe uliye. Ceice fuseserq crescuyi crescuyi kn purpurq se bucurq acum de o grqmadq de gunoi!
|
6 | Cqci vina fiicei poporului meu este mai mare deckt pqcatul Sodomei, care a fost nimicitq kntr`o clipq, fqrq sq fi pus cineva mkna pe ea.
|
7 | Voivozii ei erau mai strqlucitori deckt zqpada, mai albi deckt laptele; trupul le era mai row deckt mqrgeanul; faya le era ca safirul.
|
8 | Dar acum knfqyiwarea le este mai negricioasq deckt funinginea; awa cq nu mai sknt cunoscuyi pe uliye, pielea le este lipitq de oase, uscatq ca lemnul.
|
9 | Ceice pier uciwi de sabie sknt mai fericiyi deckt ceice pier de foame, cari cad sleiyi de puteri, din lipsa roadelor ckmpului!
|
10 | Femeile, cu toatq mila lor, kwi fierb copiii, cari le slujesc ca hranq, kn mijlocul prqpqdului fiicei poporului meu.
|
11 | Domnul Wi -a sleit urgia, Wi -a vqrsat mknia aprinsq; a aprins kn Sion un foc, care -i mistuie temeliile.
|
12 | Kmpqrayii pqmkntului n`ar fi crezut wi nici unul din locuitorii lumii n`ar fi crezut cq protivnicul, care -l kmpresura, are sq intre pe poryile Ierusalimului.
|
13 | Iatq roada pqcatelor proorocilor sqi, a nelegiuirilor preoyilor sqi, cari au vqrsat kn mijlocul lui skngele celor neprihqniyi!
|
14 | Rqtqceau ca orbii pe uliye, mknjiyi de sknge, awa cq nimeni nu putea sq se atingq de hainele lor.
|
15 | ,,Depqrtayi-vq, necurayilor!`` li se striga, ,,la o parte, la o parte, nu vq atingeyi de noi!`` Cknd fugeau pribegind kncoace wi kncolo, printre neamuri, se spunea: ,,Sq nu mai locuiascq aici!``
|
16 | Kn mknia Lui Domnul i -a kmprqwtiat wi nu-Wi mai kndreaptq privirile spre ei! Vrqjmawul n`a cqutat la faya preoyilor, nici n`a avut milq de cei bqtrkni.
|
17 | Wi acolo ni se sfkrweau ochii, wi awteptam zqdarnic ajutor! Privirile ni se kndreptau cu nqdejde spre un neam, care totuw nu ne -a izbqvit.
|
18 | Ne pkndeau pawii, ca sq ne kmpiedice sq mergem pe uliyele noastre; ni se apropia sfkrwitul, ni se kmpliniserq zilele... Da, ne venise sfkrwitul!
|
19 | Prigonitorii nowtri erau mai iuyi de ckt vulturii cerului. Ne-au fugqrit pe munyi, wi ne-au pkndit kn pustie.
|
20 | Suflarea vieyii noastre, unsul Domnului, a fost prins kn gropile lor, el, despre care ziceam: ,,Vom trqi supt umbra lui printre neamuri.``
|
21 | ,,Bucurq-te wi saltq de bucurie, fiica Edomului, care louiewte kn yara Uy! Dar wi la tine va trece potirul, wi tu te vei kmbqta, wi te vei desgoli!
|
22 | Fiica Sionului, nelegiuirea kyi este ispqwitq: El nu te va mai trimete kn robie. Dar yie, fiica Edomului, kyi va pedepsi nelegiuirea; wi kyi va da pe fayq pqcatele.``
|